„caut câine/ cu 2 boturi/ care să nu fie obligat să tacă/ atunci când muşcă” ("anunţ la mica publicitate"), scria Rolf Bossert. Dar la mijlocul anilor 1980 poetul a fost adus la tăcere, chiar dacă volumul de versuri "Vânt potrivit până la tare", în care au fost publicate poeziile generații tinere de scriitori de limbă germană din România a făcut vâlvă în rândurile confraților români, poeților optzeciști. Vrând să emigreze împreună cu familia lui, Bossert își pierduse postul de lector la editura Ion Creangă și nu mai avea voie să publice, devenise persona non grata.

Ceea ce Bossert și alți tineri autori germani din România ridicaseră în prima jumătate a anilor 1970 la rangul unui program literar - dorința de a descrie condițiile vieții lor reale, fără ocolișuri - acum se întorcea împotriva lor. Grupul de acțiune Banat, platforma lor literară, a fost repede desființată și interzisă de regimul ceaușist. Cu toate astea, ei nu s-au refugiat în lumi de vis, ci au rămas critici în atitudinea lor poetică și civică. Nu au vrut să părăsească țara pe care o considerau ca fiind și a lor, ci au vrut să o schimbe prin ceea ce scriau. În cele din urmă însă nu li s-a mai permis să publice, așa că au fost obligați să tacă și să plece.

Chiar și plecați au simțit datoria să vorbească despre ceea ce trăiseră, au vorbit despre dictatură, din nou fără frică și fără ocolișuri: Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok. Numai Rolf Bossert a tăcut - la doar câteva săptămâni după plecarea sa la începutul anului 1986, la vârsta de 33 de ani, la Frankfurt pe Main, și-a pus capăt vieții, după ce aceasta îi fusese deja luată prin violența fizică și persecuție de către gardienii dictaturii.

Vă invităm la spectacol cu muzicienii Maurice de Martin (Germania), Sian Brie (Reschița) și cei doi membri ai ansamblului TGST Oana Vidoni și Alexandru Mihăescu!
Forumul German pentru cultură est-europeană, Potsdam, în colaborare cu TGST
Partener oficial: Consulatul Germaniei la Timișoara